Procedurile preliminare reprezintă soluționarea dezacordurilor dintre părțile la relațiile de drept civil într-un mod negociat sau de reclamație. De asemenea, acest termen denotă uneori o procedură de mediere, dacă este efectuată înainte ca persoana interesată să se adreseze instanței.
Procedurile preliminare sunt un proces în care părțile la relațiile de drept civil încearcă să soluționeze diferențele apărute fără a se adresa instanței. În acest caz, procedurile preliminare pot fi desfășurate independent sau cu implicarea unui mediator profesionist, care este, de asemenea, numit mediator. În unele cazuri, părțile la un contract de drept civil prevăd proceduri preliminare obligatorii sub forma unei proceduri de revendicare în textul acordului încheiat. În plus, procedura de auto-aprobare a problemelor controversate este posibilă chiar și în absența unui acord (de exemplu, atunci când obligațiile apar din cauza prejudiciului).
Procedura de negociere și reclamație pentru soluționarea litigiilor
Principalele tipuri de proceduri preliminare sunt procesul de negociere, precum și trimiterea de către partea interesată a obligației unei cereri scrise, primind un răspuns la aceasta. Dacă există o clauză separată în contractul de drept civil privind depunerea obligatorie a unei cereri înainte de a merge în instanță, această regulă devine obligatorie pentru părți. În cazul în care nu se urmărește depunerea preliminară a unei cereri, atunci instanța pur și simplu nu va lua în considerare litigiul apărut în temeiul unui astfel de acord. Cu toate acestea, condiția soluționării negociate a dezacordurilor nu este obligatorie pentru participanții la relația relevantă, chiar dacă este înregistrată în scris în acord. Dacă una dintre părți nu dorește să participe la negocieri, ci pur și simplu se adresează instanței, atunci o astfel de cerere va fi acceptată și examinată în modul prescris.
Soluționarea unui litigiu cu implicarea unui mediator
Adesea, părțile nu pot rezolva independent diferențele apărute din diverse motive, inclusiv nemulțumiri reciproce, incapacitatea de a se angaja într-un dialog bilateral constructiv și alte circumstanțe. În aceste cazuri, este posibil să se implice un terț - un mediator profesionist care este numit mediator. Activitățile unor astfel de mediatori sunt reglementate de o lege specială, iar sarcina lor principală este să ajungă la un acord între părțile aflate în conflict, o soluție de compromis a problemei fără a se adresa justiției. Uneori, un mediator este implicat și după depunerea unei declarații de creanță, dar acest caz nu se mai aplică procedurilor preliminare, deoarece cel mai bine litigiul se va încheia cu încheierea unui acord amiabil.
