Dacă este ghidat de dispozițiile art. 421 din Codul civil al Federației Ruse, un astfel de document de drept civil ca un acord de intenție poate fi clasificat ca un contract fără nume. Acesta diferă de contractul preliminar în absența unor condiții esențiale clar detaliate.
Caracteristicile unui acord de intenție
Întrucât, conform Codului civil al Federației Ruse, cetățenii și persoanele juridice sunt libere să încheie contracte sub orice formă, un acord de intenție nu contrazice legea și, deși, în esență, este foarte similar cu un contract preliminar, este deloc. Acesta prescrie doar voința părților de a încheia orice tranzacție în viitor sau de a se angaja în comun în acest sau acel tip de activitate. De regulă, nu sunt indicate date specifice în acesta.
În plus, acordul de intenție nu prevede nicio obligație clar stipulată a părților între ele și față de termenii acestui document, nu există detalii despre procesele de cooperare declarate în document. Nu prevede sancțiuni pentru încălcarea condițiilor, nu există o listă a circumstanțelor de forță majoră. Este redactat mai degrabă nu ca un act juridic, ci ca o declarație care fixează oficial bunăvoința părților și își demonstrează interesul unul față de celălalt.
De ce trebuie să semnați o scrisoare de intenție
De obicei, un astfel de document precede încheierea unor tranzacții deosebit de mari și vă permite să atingeți mai multe obiective. În primul rând, în acest document, într-un grad sau altul, este posibil să se stabilească anumite acorduri la care au ajuns părțile într-un mod preliminar, să se excludă opțiunile pe care ambele părți le consideră inacceptabile sau să se includă acele puncte asupra cărora nu există dezacorduri. În scrisoarea de intenție, puteți reflecta gama de prețuri prestabilită, puteți conveni asupra condițiilor de livrare, puteți negocia circumstanțele care vor determina negocieri ulterioare.
În al doilea rând, acordul de intenție este de natură reprezentativă și are un impact psihologic asupra părților la procesul de negociere. Acest document, care nu are consecințe juridice, este ceea ce pe vremuri se numea „cuvântul negustorului” - un fel de acord de reputație, un acord de prestigiu. Refuzul de a respecta condițiile prevăzute în acest acord poate fi contestat printr-o contestație tacită adresată unui terț, de exemplu, un investitor, un proprietar de afacere. Acest tip de comportament devine întotdeauna cunoscut în comunitatea de afaceri, reducând gradul de încredere în partea care a neglijat acordurile încheiate anterior. Prin urmare, acordul de intenție este un document destul de semnificativ și viabil care are dreptul de a stabili acordurile de drept civil.
