În condamnare, circumstanțele atenuante joacă un rol semnificativ, a cărui prezență poate reduce în mod semnificativ termenul de închisoare sau chiar poate schimba măsura restricției în favoarea acuzatului.
Instrucțiuni
Pasul 1
Circumstanțele atenuante sunt o combinație de acte și situații de viață care pot determina condamnarea instanței. Condițional, aceste circumstanțe pot fi împărțite în două grupuri mari: circumstanțe personale și psihologice și circumstanțe externe.
Pasul 2
Primul grup include circumstanțele care caracterizează caracterul moral al acuzatului și starea sa psihologică. Instanța va comuta sentința dacă:
- acuzatul a comis o infracțiune pentru prima dată (natura periculoasă socială a faptei sale este de natură excepțională și nu este sistematică);
- acuzatul a comis o infracțiune în timpul sarcinii;
- acuzatul a comis fapte ilegale din compasiune față de victimă (de exemplu, o persoană care îngrijește un pacient fără speranță îl deconectează de la dispozitivele de susținere a vieții la cererea sa personală a pacientului);
- învinuitul însuși a mărturisit, s-a pocăit și a ajutat activ ancheta;
- acuzatul a acordat asistență medicală și de altă natură victimei imediat după săvârșirea infracțiunii;
- acuzatul este de acord să întreprindă o serie de acțiuni care vizează despăgubirea pentru prejudiciul adus victimei (despăgubire voluntară pentru daune materiale și morale).
Pasul 3
Circumstanțe atenuante de natură externă capabile să schimbe sentința:
- copii mici, persoane cu dizabilități, rude vârstnice grav bolnave care depind de acuzat;
- circumstanțe dificile de viață (prezența acestora din urmă și gradul de influență al acestora, instanța stabilește în mod individual în fiecare caz specific);
- constrângerea fizică sau psihică a acuzatului de a comite o infracțiune de către terți (o condiție prealabilă în acest caz este prezența dependenței materiale, de serviciu sau de altă natură, precum și a altor mecanisme de presiune mentală);
- depășirea limitelor apărării necesare (acest articol include acțiunile acuzatului care vizează atât protejarea lui, cât și a celorlalți).
