Dreptul constituțional este un set de norme care protejează drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor și stabilesc un sistem de putere de stat pentru aceasta. Dreptul constituțional ca știință face parte din știința juridică și, la rândul său, este o verigă în sistemul științelor sociale.
Dreptul constituțional studiază modele, definiții, rolul instituțiilor juridice, statul de drept și eficacitatea acțiunii lor, căutând modalități de creștere a eficacității normelor juridice. Această știință are un impact direct asupra dezvoltării istorice a societății.
Dreptul constituțional dintre științele juridice este cel mai complex, cu toate acestea, oferă cunoștințe despre baza teoretică pentru studierea ulterioară a științelor juridice speciale. Acesta stabilește conceptele de bază, categoriile, care operează pe baza legislației constituționale și legale actuale; studiază și analizează funcțiile și rolul instituțiilor juridice.
Principalele sarcini ale dreptului constituțional sunt: studierea sistemului conceptelor generale ale acestei științe; stăpânirea metodelor de analiză a normelor juridice, a activităților instituțiilor publice și a instituțiilor de stat; determinarea factorilor politici, economici, morali care influențează statul de drept și punerea lor în aplicare. Dreptul constituțional ca știință este puternic influențat de schimbări profunde în sistemul de stat. Acest lucru duce la apariția și consolidarea de idei noi legate de organizarea puterii de stat, relațiile dintre stat și cetățeni.
Ca ramură, dreptul constituțional ocupă locul principal în sistemul juridic al statului. Subiectul acestui tip de lege conține relații sociale reglementate de această industrie. Relațiile sociale legate de acest subiect se formează în sfera organizării puterii de stat și implementarea acesteia, precum și în sfera relațiilor dintre cetățeni și stat.
Sursa acestei ramuri a dreptului este Constituția, care este principalul act juridic al statului. Dreptul constituțional definește legal principiile principale ale structurii societății și ale statului, stabilește dispozițiile inițiale pentru gestionarea tuturor proceselor care au loc în societate; oferă orientări de bază care reflectă direcția principală de reglementare a dreptului în toate sferele relațiilor sociale.
Statul modern de drept necesită coexistența pașnică a unei varietăți de concepte despre viziunea asupra lumii, înțelegerea lor și evaluarea obiectivă. Prin urmare, principiile principale ale dreptului constituțional ar trebui să fie recunoașterea priorității valorilor umane universale, recunoașterea nevoii de dezvoltare a societății civile, liberă de „statizare” totală.
