Dreptul contractual este un tip de lege a obligațiilor, constând din norme juridice care vizează reglementarea relațiilor dintre participanții la cifra de afaceri a dreptului civil care rezultă din încheierea diferitelor acorduri de către acești participanți. Dreptul contractual, la rândul său, poate fi împărțit în instituții cu obligații contractuale separate, în funcție de obiectul contractului (de exemplu, închiriere, contract, furnizarea de servicii, cumpărare și vânzare etc.).
Relevanța dreptului contractual și funcționarea acestuia
Dreptul contractual devine din ce în ce mai relevant în fiecare an. Acest lucru se datorează creșterii profesionalismului participanților la relațiile de drept civil, inclusiv la cele contractuale. În ciuda faptului că legislația actuală permite încheierea unor tipuri de tranzacții pe cale orală (de exemplu, cumpărare și vânzare), părțile la relația contractuală recurg în majoritatea cazurilor la forma scrisă a contractului. Această abordare, în primul rând, garantează că părțile respectă obligațiile consacrate în contract și le garantează o anumită listă de drepturi.
Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că confirmarea scrisă a tranzacției sub forma unui contract nu garantează legalitatea ei în sine. Legislația actuală conține o serie de restricții și dispoziții obligatorii care nu pot fi modificate prin acordul părților, adică în acordul încheiat. Astfel, la întocmirea unui contract, nu trebuie să uităm de triumful legii asupra acordului părților.
Un contract elaborat profesional devine un instrument care garantează succesul viitoarei tranzacții. Un astfel de acord ar trebui să reglementeze în mod clar relația dintre părți, atât în cazul în care părțile își îndeplinesc obligațiile, cât și în cazul încălcării de către una dintre părți a termenilor acordului. În acest caz, contractul se transformă într-un instrument de protejare a intereselor părților.
Reglementarea legislativă a dreptului contractual
Legislația actuală conține o mulțime de reguli și reglementări care reglementează ramura de drept considerată. În ciuda faptului că legea vizează protejarea intereselor fiecărei părți la relația contractuală, aceasta din urmă conține totuși o mulțime de puncte „goale” și puncte ambigue. De aceea, astăzi există o mulțime de companii specializate în sprijinul juridic al tranzacțiilor.
În prezent, există o reformă activă a legislației civile în domeniul dreptului contractelor. Multe dintre zonele sale au suferit deja schimbări semnificative (de exemplu, gajuri și cesiuni). În plus, multe romane cheie nu au făcut încă parte din legislația actuală, dar sunt deja puse în aplicare în cadrul legislației judiciare. În legătură cu cele de mai sus, atunci când se utilizează dreptul contractual, ar trebui să fim extrem de atenți atât la legislația actuală, cât și la practica judiciară stabilită.
Rezumând cele de mai sus, este de remarcat faptul că dreptul contractual este unul dintre cele mai importante subsectoare ale dreptului civil de astăzi. Relațiile contractuale apar peste tot: de la acorduri între indivizi la contracte globale. Și, deși legislația reglementează astfel de relații într-o anumită parte, multe aspecte ale relației emergente rămân la discreția părților.
