O garanție înseamnă o situație în care o persoană acționează ca garant al îndeplinirii obligațiilor față de creditorul altei persoane. În cazul neîndeplinirii obligațiilor de către acesta din urmă, garanția poartă răspundere totală sau parțială față de creditor.
Instrucțiuni
Pasul 1
Atunci când încheie contracte de împrumut garantate printr-o garanție, garantul trebuie adesea să suporte singur toată sarcina responsabilității. Formele standard de acorduri prevăd mai des garanția solidară și împrumutatul, mai degrabă decât răspunderea subsidiară (adică garantul este răspunzător față de creditor în același volum și în aceleași condiții ca împrumutatul), prin urmare, pentru creditor nu contează cine să perceapă încasarea: împrumutatul însuși sau garantul său.
Pasul 2
Garanția încetează în momentul încetării obligației pe care a garantat-o. În acest caz, obligațiile pot fi îndeplinite atât de împrumutatul însuși, cât și de garant. În acest din urmă caz, toate drepturile creditorului sunt transferate garantului, adică el poate cere de la împrumutat îndeplinirea obligațiilor în aceeași măsură în care el însuși le-a îndeplinit creditorului. Pentru aceasta, creditorul este obligat să transfere garanției toate documentele necesare care să confirme creanțele împotriva debitorului.
Pasul 3
Legea prevede, de asemenea, posibilitatea rezilierii garanției în cazul în care creditorul a schimbat condițiile pentru împrumutat în direcția creșterii răspunderii, agravând situația garantului, fără a obține consimțământul garantului însuși. În ciuda faptului că ultima dispoziție este consacrată în articolul 367 din Codul civil al Federației Ruse, este destul de problematic să înlăturăm garanția, referindu-ne la aceasta. Împrumutătorii prescriu în termenii contractului că este suficientă o notificare scrisă a garantului cu privire la modificarea termenilor contractului de împrumut cu împrumutatul, iar tăcerea garantului este considerată drept consimțământul acestuia.
Pasul 4
Garanția este reziliată în cazul în care împrumutatul sau garantul i-au oferit creditorului să îndeplinească în mod corespunzător obligațiile care decurg din acord, dar creditorul a refuzat acest lucru. De asemenea, baza pentru încetarea garanției este transferul datoriei către o altă persoană, în care garanția refuză să răspundă pentru noul debitor.
Pasul 5
Garanția încetează să mai fie valabilă în momentul expirării contractului de garanție. În cazul în care un astfel de termen nu este stabilit prin acord, termenul pentru îndeplinirea obligației garantate prin garanție va fi luat ca bază. Dacă, în termen de un an de la data acestei perioade, creditorul nu a depus o cerere împotriva garanției, atunci nu poate cere de la garanție îndeplinirea obligațiilor. Atunci când este imposibil să se stabilească termenul pentru îndeplinirea obligației principale sau este determinat de momentul cererii, termenul pentru prezentarea creanțelor creditorului este prelungit la doi ani.
