Suplimentele, indemnizațiile și plățile de stimulare se numără printre condițiile esențiale de remunerare și sunt stipulate în articolul 57 din Codul muncii al Federației Ruse. Dar legislația nu stabilește o procedură unificată pentru plata și distribuirea sporurilor, care ar fi obligatorie pentru fiecare angajator și ar fi valabilă pentru toate categoriile de cetățeni care lucrează.
Instrucțiuni
Pasul 1
Plățile bonusurilor și condițiile de distribuire a acestora sunt legate de condițiile de remunerare și trebuie reflectate în condițiile contractului de muncă. Stabiliți salariile angajaților întreprinderii dvs. în conformitate cu actul normativ local (regulament, ordine) care este în vigoare la întreprindere. Includeți această clauză în contractul de muncă care indică actul local curent. În cazul modificărilor condițiilor de remunerare, este necesar să se modifice contractul de muncă în conformitate cu cerințele legii.
Pasul 2
La stabilirea unui sistem de bonusuri, angajatorul trebuie să fie de acord cu organul reprezentativ al lucrătorilor. Dacă o organizație sindicală funcționează la o întreprindere și numărul membrilor săi este mai mult de jumătate din angajați, atunci organul ales al acestei organizații (comitetul sindical) este considerat organul reprezentativ al lucrătorilor.
Pasul 3
Procedura pentru introducerea formularelor de stimulare este determinată de partea 144 a articolului 144 din Codul muncii al Federației Ruse. În organizațiile nebugetare, stimulentele vin în detrimentul fondurilor proprii ale angajatorului, dar în orice caz el trebuie să respecte principiile legale generale atunci când distribuie bonusurile.
Pasul 4
Distribuiți cu înțelepciune și corect. Deci, în multe organizații, principalul criteriu este salariile și alte bonusuri de stimulare acumulate pentru vechime, categorie, rang etc. Distribuirea bonusurilor are loc în funcție de valoarea sumei totale primite ca plată pentru muncă și de toate bonusurile stabilite. În unele organizații, se folosește așa-numita rată de participare a forței de muncă (KTU), care reflectă ponderea forței de muncă a fiecărui angajat în procesul general.
Pasul 5
Evitați discriminarea în distribuirea bonusurilor. Procesul de alocare ar trebui să fie cât mai clar posibil, întrucât corectitudinea alocării poate fi pusă la îndoială. În acest caz, organul reprezentativ al angajaților are dreptul de a contesta procedura de distribuire a sporurilor în instanță.
Pasul 6
Bonurile unice nu pot fi reglementate nici de un contract de muncă, nici de un act de reglementare local. În acest caz, angajatorul are dreptul să recompenseze numai pe acei angajați pe care îi consideră necesari. Recompensarea se efectuează pe baza ordinului său oficial. Însă ceilalți angajați trebuie să cunoască criteriile după care s-a făcut selecția angajaților care vor primi premiul. În textul unui astfel de ordin, asigurați-vă că reflectați aceste criterii, astfel încât să fie motivat de temeiuri legale și să nu devină un motiv pentru proceduri judiciare cu nemulțumiții.
