Comunicarea este procesul de dezvoltare a diferitelor contacte între oameni, care au fost generate ca urmare a activităților comune. Comunicarea include schimbul de diferite tipuri de informații, dezvoltarea unei strategii, percepția reciprocă. O problemă serioasă pentru managerii moderni este cunoașterea slabă sau chiar ignorarea comunicării interumane.
Modelul general de comunicare în management
În teoria managementului, în prezent nu există un model general de comunicare în afaceri. Exact la fel ca nu există o definiție unică a acesteia. Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor înțeleg acest concept ca un proces de interacțiune care are loc prin schimbul de informații care vizează un rezultat specific. Un astfel de schimb are loc în procesul de activitate intenționată.
Unii oameni de știință din domeniul managementului și managementului pun accent pe obiectivele cauzale și pe conținutul funcțional în definirea comunicării. Ele disting separat comunicarea comunicativă de afaceri, care se realizează folosind mijloace simbolice. Poate fi cauzată de nevoile activității și, de asemenea, vizează modificarea comportamentului și a formațiunilor semantice și personale ale partenerului în activitate.
Etape de comunicare
Comunicarea în management poate fi împărțită în mai multe etape.
Prima etapă este determinată de necesitatea comunicării. Încurajează contactul cu alte persoane.
A doua etapă se concentrează pe obiectivele acestei comunicări, în situația de comunicare imediată.
A treia etapă este planificarea conținutului comunicării. În acest stadiu, o persoană determină adesea inconștient ce se va spune interlocutorului.
A patra etapă este contactul direct. Interlocutorii fac schimb de opinii, fapte și idei. Rezultatul acestei etape este feedback-ul, adică stilurile, metodele și direcțiile de comunicare sunt ajustate.
Probleme de implementare a comunicării în management
Aproape toți cercetătorii acestei probleme sunt de acord că comunicarea activă între angajați poate fi soluția la toate problemele și problemele unei organizații. Ca și cum o astfel de comunicare este mai mare, cu atât mai puține probleme pot apărea sau vor fi rezolvate mult mai repede. Această strategie în afaceri trebuie tratată cu prudență. La urma urmei, managerii sau întreaga organizație în ansamblu cu o astfel de abordare se pot transforma în centre supraîncărcate pentru a răspunde la numeroase și numeroase întrebări și, prin urmare, într-un depozit de informații absolut inutile.
O altă extremă, care poate duce la probleme inutile, este numărul minim de canale diferite pentru comunicare în echipă. Acest lucru nu poate reduce cantitatea de informații, ci, dimpotrivă, le transferă către centrele subterane, ceea ce afectează în mod direct calitatea deciziilor luate de lideri.
